Trăim vremuri noi. Nu mai credem în basme. Nici în legende. Lupoaica nu mai are niciun interes în a adopta şi alăpta puii de om năpăstuiţi de soartă. Şi are ce are mai ales cu Rromulus. Sau, mai degrabă are interese „materne”. S-a gândit în mintea ei de lup să câştige simpatia lui Remus. În detrimentul lui Rromulus. Şi a trecut la fapte. A îmbrăcat pielea de oaie (folosită de-atâtea ori) şi a început să predice despre drepturi egale pentru toţi copiii adoptivi, despre integrarea lor în societate, despre bla bla bla...
Şi noi aproape că am crezut-o. Ba chiar am lăudat iniţiativa ei. Vezi tu, lupoaica în sfârşit s-a „oit”... dar mai degrabă „a făcut-o (Mai)lată”. Bineînţeles că atitudinea ei a fost mult apreciată de întreaga haită xenofobă, care abia aştepta să trimită în Rromânia toţi orfanii (şi nu numai) smulşi de la ţâţa hrănitoare atât de mult lăudată.Turnură neaşteptată. Dar nu foarte. Că lupul... tot lup rămâne. Chiar dacă îmbracă pielea de „euroaie”. Iar noi, privitori pasivi ai telenovelelor cu intrigi-surpriză, uităm să luăm atitudine. Acceptăm situaţia nou creată cu eterna: „mai rău să nu fie”. Chiar dacă suntem priviţi ca şi orfani infractori. Cu toţii la un loc. Deşteaptă-te, române!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu